Sursa: Daniel Botea - vicepreşedinte PNŢCD

Deşi PNŢCD a facut mereu apel la credinţă şi la morala creştină, subiectul a devenit actual abia după pierderea suferită prin trecerea Patriarhului Teoctist la cele veşnice.

Spre deosebire de alte partide sau lideri politici care au descoperit acum, brusc, importanţa credintei şi a Bisericii, PNŢCD a fost în permanenţă preocupat de valorile moralei creştine şi de o relatie armonioasa cu Biserica.

Faptul ca morala creştină este printre valorile de baza ale PNŢCD, aderarea la Internaţionala Creştin-Democrata înca din 1987 dar mai ales faptele prin care partidul nostru a venit în sprijinul Bisericii au dovedit că PNŢCD este principala forţă politică din România care s-a alăturat demersurilor Bisericii.

Revenim cu câteva consideraţii pe care le făceam la o conferintă de presă din iunie, când spuneam că în politica românească astfel de afirmaţii sunt uşor de făcut, însă PNŢCD a demonstrat că acestea sunt valori autentice ale partidului, atât prin exemplul iluştrilor noştri înaintaşi cât şi prin comportamentul actualilor lideri ai PNŢCD.

Spuneam atunci că atât preşedintele Marian Miluţ, cât şi actualul preşedinte al CNC, Gheorghe Ciuhandu, fostul preşedinte al partidului sunt persoane credincioase şi exemple de comportament moral. Pentru liderii PNŢCD legătura cu biserica nu este numai declarativă ci faptică, liderii nostri fiind actuali (Dl. Marian Miluţ) sau fosti (Dl. Gheorghe Ciuhandu) membri ai Adunarii Naţionale a Bisericii Ortodoxe şi ctitori ai mai multor biserici din ţară, chiar dacă acest lucru nu a fost mediatizat pânã acum.

Din acest punct de vedere este indreptaţită cererea PNŢCD ca trecerea în eternitate a Patriarhului Teoctist să nu fie subiect de publicitate electorală.

Faptul că abia acum mass-media a descoperit că preşedintele PNŢCD este membru delegat in Adunarea Naţională Bisericească la al doilea mandat, fiind decorat in 2003 cu ordinul Crucea Patriarhala şi că şi alti lideri ţărănişti sunt apropiaţi ai Bisericii, ne intăreşte convingerea că în România senzaţionalul bate normalitatea.

PNŢCD deplange faptul că doar pierderea unui lider istoric - care a păstrat echilibrul în Biserica Ortodoxă şi a făcut gesturi istorice, de anvergură internaţională - a fost în masură să aducă Biserica în atenţia publică.

Credinţă electorală

Spre deosebire de alţi foşti preşedinţi de partid, şi din păcate foşti sau actuali preşedinţi de ţară, liderii PNŢCD au fost aproape de Biserică mereu, cu fapta sau cu gândul.

Fostul preşedinte al PSD şi al României s-a declarat ateu sau liber cugetator, în timp ce fostul (şi actualul) presedinte al PD şi al României s-a opus constant proiectelor iniţiate de Biserică, inclusiv construirea Catedralei Mântuirii Neamului, dorinţa cea mai de seama a fostului Patriarh. Vorbind despre Biserică nu ne referim numai la Biserica Ortodoxă care este astazi supramediatizată, ci şi la celelalte Biserici Naţionale.

Dacă Ion Iliescu s-a aşezat singur în afara credinţei, în schimb Traian Basescuprincipalii responsabili pentru situaţia actuală a Catedralei Sf. Iosif, atât din poziţia de Primar General al Capitalei în perioada in care s-au acordat avizele de construcţie pentru megalomania de langă Catedrală, cât şi din poziţia de preşedinte al României care a ignorat protestele interne sau internaţionale ale unor lideri precum Papa Benedict al XI-lea, Hans-Gert Poettering, preşedintele Parlamentului European sau Dominique de Villepin, fostul premier francez. Ce fapte au facut însă liderii PNŢCD în sprijinul Bisericii? este unul dintre

Catedrala Sf. Iosif din Bucuresti

Un rol important in cazul protestelor de la Catedrala l-a avut deputatul şi prim-vicepreşedintele PNŢCD Aurelian Pavelescu. Participarea directă şi coordonarea manifestaţiile desfaşurate timp de 60 de zile la Catedrala Sf. Iosif încă din 2006 au dovedit atasamentul PNŢCD faţă de Biserică. O altă actiune prin care s-a incercat oprirea lucrarilor a fost iniţiativa votării de catre Parlament a unei hotărari prin care s-a solicitat oprirea lucrărilor şi demolarea construcţiei. Pe plan extern scrisoarea transmisă de deputatul Aurelian Pavelescu tuturor parlamentarilor europeni pentru sprijinirea cauzei Catedralei Sf. Iosif a avut ca efect scrisoarea preşedintelui Parlamentului European către preşedintele României prin care se cerea încetarea lucrărilor şi demolarea construcţiei. Deşi toate aceste eforturi au rămas fără efect imediat, în luna iulie Tribunalul Dolj a hotărât suspendarea lucrărilor de langă Catedrală.

Fundatia Ortodoxă Gojdu, Catedrala Mântuirii Neamului

Demersuri similare ale liderilor PNŢCD au fost înfaptuite în sprijinul Fundatiei Ortodoxe Gojdu si pentru susţinerea proiectului de realizare a Catedralei Mântuirii Neamului.

Sunt de notorietate de asemenea eforturile vicepresedintelui PNŢCD, Vasile Lupu, de a sprijini recuperarea Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina de către Biserica Ortodoxă.

În acest context, PNŢCD apreciază că personaje politice precum Ion Iliescu şi Traian Basescu afisează o falsă preocupare fată de Biserică, această preocupare având mai degraba un iz electoral decât o credinţă personală sinceră. Singurii lideri politici preocupati de iniţiativele Bisericii au fost dintotdeauna liderii Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat care au demonstrat permanet ataşamentul fată de valorile creştine şi au recunoscut rolul esenţial al Bisericii în societate.

Vorbe goale şi fapte de vrednicie

Laurentiu Mandrea - prim-vicepreşedinte PNŢCD Dolj

În această vară a fost lansată la Cotroceni dezbaterea pe tema raportului "România educaţiei, România cercetării" şi evident s-a lansat o nouă temă de dezbatere publică în ceea ce priveşte educaţia în România.

Considerăm aceste intervenţii de la Cotroceni drept vorbe goale atâta timp cât acelaşi Traian Basescu işi făcuse un titlu de glorie din faptul că nu a fost un elev de nota 10. Si mai goale sunt vorbele dacă avem în vedere ca nu sunt propuse soluţii.

Dar ce legatură este între învăţământ şi subiectul de azi, referitor la Biserică?

Faţă de vorbele goale ale unor politicieni de azi vom evidenţia fapte de vrednicie ale înaintaşilor care nu pot fi valorificate azi tocmai din cauza unor lideri care preferă discursul gol de conţinut.

Este vorba despre moştenirea Fundatiei Ortodoxe Gojdu, a cărei valoare se ridica la circa 1 miliard de euro. Confom Testamentului lui Emanuil Gojdu, Fundatia Gojdu administra o mostenire colosală, scopul fundaţiei fiind ajutorul acordat tinerilor ortodocşi români din familiile nevoiaşe pentru a avea acces la educaţie.

În perioada 1871 - 1919, prin grija Fundaţiei Gojdu, au fost acordate tinerilor ortodocşi din familii românesti nevoiaşe peste 3600 de burse şi 1 000 de ajutoare. Unii dintre bursieri au devenit elita intelectualităţii române, personalităţi de talie internaţională, precum:

Traian Vuia, Victor Babeş, Octavian Goga, Aron Cotrus, Dumitru Staniloaie, Valeriu Branişte, Ioan Scurtu, Ioan Lupaş, Silviu Dragomir, Andrei Otetea, Constantin Daicoviciu, Aurel C. Popovici.

Bursele „Gojdu", de un mare prestigiu, au fost acordate la universităţile din Cluj, Sibiu, Oradea, Debrecen, Budapesta, Bratislava, Viena, Graz, Innsbruck, Lemberg, Paris, Bonn, Berlin, Heidelberg, Munchen, Zurich, Laussane, Marianbrunn, Fiume, Karlsruhe, Stuttgart.

Activitatea prodigioasă a Fundaţiei a fost paralizată în mod samavolnic de Ungaria in 1920, încălcând prin aceasta chiar Tratatul de la Trianon. Au fost blocate conturile din bancile ungare, folosirea imobilelor din Budapesta de către Fundaţie fiind interzisă.

Valoarea enorma a moştenirii Fundaţiei Ortodoxe Gojdu provine din existenţa unor terenuri şi cladiri în centrul Budapestei (circa 10 000 m2 de teren), titluri de valoare şi acţiuni în băncile ungare unde Fundatia Gojdu fusese fondatoare. Si în Romania există cladiri aparţinând Fundaţiei Gojdu (în Oradea şi Cluj) care nici până azi nu au fost retrocedate.

Testamentul lui Emanuil Gojdu a fost periclitat prin OUG nr. 183/2005, de ratificare a Acordului româno-ungar privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare „Gojdu" prin care practic se desţiinta Testamentul de către Guvernul român, prin încheierea Acordului din 20 octombrie 2005 cu Guvernul ungar, care uzurpa drepturile legale ale bisericii ortodoxe asupra mostenirii Gojdu.

Cel care s-a opus din răsputeri ratificării acestui Acord de catre Parlamentul României a fost deputatul Aurelian Pavelescu, prim-vicepresedintele PNŢCD. Acesta a prezentat în Parlament Raportul Gojdu şi i-a convins pe parlamentari sa nu ratifice acordul româno-ungar.

Deputatul Aurelian Pavelescu a solicitat oficial Preşedintelui Romaniei, ca în calitatea sa de mediator între Stat şi Biserica Ortodoxă Română să se implice în chestiunea Fundaţiei Ortodoxe Gojdu, ceea ce din păcate nu s-a întamplat.

Biserica Ortodoxă Română nu a participat niciodată la negocierile interguvernamentale şi nu a consimţit la înfiinţarea Fundaţiei Publice Romano-Ungare „Gojdu". Din contră, prin reînfiinţarea Fundatiei Ortodoxe Gojdu in 1996, Biserica Ortodoxă şi-a reafirmat ferm pretenţia de moştenitoare a averii lui Emanuil Gojdu. Participarea la constituirea Fundaţiei Ortodoxe Gojdu a înalţilor ierarhi, Antonie Plămădeală, Nicolae Corneanu, Bartolomeu Anania, episcopul Oradiei şi al Aradului, exprimă clar şi neechivoc refuzul oricărui compromis.

Acestei acţiuni i s-a alaturat Patriarhului Teoctist, care afirma tranşant susţinerea Fundaţiei Ortodoxe Gojdu în Cuvantul de salut adresat participanţilor la Simpozionul ştiintific „Emanuil Gojdu", organizat la 8 februarie 2003 la Manastirea Sambata de Sus: „Deşi în perioada interbelică a trecut prin reale dificultăţi, legate mai cu seamă de patrimoniul sau din afara hotarelor românesti, pentru ca, în 1952, acest patrimoniu să facă obiectul chiar al brutalei naţionalizari comuniste, Fundaţia „Emanuil Gojdu" a renăscut începand din 1996, la o nouă viaţă, mangâindu-ne, iată, sufletele cu roadele unei frumoase activitaţi ce aspiră la continuarea pilduitoarei sale tradiţii de odinioară. (...) Fie ca, prin intreaga sa lucrare, Fundaţia „Emanuil Gojdu" sa urmeze fară contenire înplinirea testamentului marelui sprijinitor al românilor."

De asemenea, episcopului Sofronie, al românilor ortodocşi din Ungaria, într-o Declaraţie de presa si-a exprimat clar poziţia în favoarea „recunoaşterii şi restituirii bunurilor Fundaţiei „Gojdu" aflate la Budapesta către beneficiarii lor de drept, bunuri preluate în mod abuziv de statul maghiar."

PNŢCD apreciază că în condiţiile în care mai putin de 1% dintre tinerii proveniţi din mediul rural ajung să termine studiile unei facultăţi, ajutorul venit din partea unei fundaţii constituită în acest scop este binevenit şi este o soluţie care trebuie încurajată prin fapte şi nu prin vorbe goale.

Daca statul nu a fost în stare să acorde astfel de burse pentru tinerii din familiile nevoiaşe, măcar să lase aceasta sarcină în seama Bisericii Ortodoxe Romane, care este unul dintre administratorii testamentului Gojdu.

În cei 50 de ani de functionare (1870 - 1920) în administrarea ierarhilor ortodocşi Fundaţia Gojdu devenise, dupa estimările istoricilor, cea mai mare de acest fel din Imperiul Austro-Ungar şi, poate, din Europa, activitatea sa contribuind esenţial la emanciparea românilor din Ardeal şi Ungaria.