Sursa: Gheorghe Ciuhandu, comunicat

Se împlinesc, astazi, 63 de ani de la actul de la 23 august 1944, ziua în care România a rupt alianţa cu Germania nazistă. Actul de la 23 august este, în continuare, foarte contestat în România, spre deosebire de Europa, unde este recunoscută contribuţia sa esenţială la scurtarea celui de-al doilea război mondial.

Acum, la 63 de ani de la actul de la 23 august 1944, trebuie să recunoaştem că, dacă nu ar fi avut loc ruperea alianţei cu hitleriştii, România ar fi fost complet distrusă sub tăvălugul Armatei Roşii. Totuşi, nu putem să uităm faptul că armata sovietică, cea care ar fi trebuit numai să tranziteze România, şi-a instalat tancurile în ţară imediat după 23 august, făcând abuzuri inimaginabile. Acest lucru a dus, de altfel, la instalarea, în 6 martie 1945, a primului guvern preponderent comunist din istoria României. Acţiunea sovietică a continuat cu falsificarea alegerilor din 1946 şi a culminat cu alungarea Majestăţii Sale Regele Mihai I al României din ţară, la 30 decembrie 1947.

Acesta a fost începutul celei mai negre perioade din istoria poporului român. Regele Mihai afirma, într-un interviu acordat în urmă cu cinci ani, că "ceea ce s-a făcut cu România între 1945 şi 1947 se face şi din 1989 încoace, cu singura diferenţă că nu mai avem acum trupe sovietice la noi acasă. Este o constatare foarte dureroasă". O constatare valabilă şi acum.

Chiar dacă recunoaşte importanţa actului de la 23 august 1944, PNŢCD nu poate uita că de la această dată a pornit şi istoria suferinţei românilor sub regimul comunist, suferinţă care este resimţită şi la 23 august 2006. Perioada neagră a poporului român continuă şi astăzi.

Astăzi, după 63 de ani, în structurile puterii politice, economice şi sociale din România, găsim în continuare foşti reprezentanţi ai Partidului Comunist şi foşti reprezentanţi ai Securităţii. Declaraţiile electorale din 2004 s-au dovedit a fi doar praf în ochi, întrucât paşii făcuţi până acum pentru asanarea morală a societăţii româneşti au fost ca şi inexistenţi. Discursul public în ceea ce priveşte regimul comunist şi securitatea este confiscat de persoane a căror carieră şi afinităţi politice nu le recomandă ca repere morale ale politicii româneşti. Dosariada şi aşa zisele deconspirări la care am asistat imediat după alegerile din 2004 nu au avut alt efect decât cel de a umple paginile ziarelor, întrucât nu au fost urmate de măsuri concrete.

De aceea, mai mult ca oricând, PNŢCD susţine aplicarea Punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara (adoptat, totodată, de Partidul Popular European printr-o Rezoluţie din februarie 2004) şi promovarea unei Legi a Lustraţiei.

Numai aşa România poate păşi pe un drum european.