Sursa: Declaraţie politică (Marian Miluţ)

Cu adâncă mâhnire am asistat cu ocazia întronizării Preafericitului Daniel la irosirea unei şanse unice, ca biserica ortodoxă română să se lepede de supuşenie şi linguşeală faţă de o clasă politică atee şi lipsită de virtuţi.

Din păcate, securitatea transinstituţionalizată între preşedinte şi biserică au aranjat un eveniment pe cât de fastuos, pe atât de găunos în conţinut.

După ce de dimineaţă la Sfânta Liturghie - Slujba de TEDEUM care, între altele fie spus, face parte din chiar slujba de întronizare, au asistat scaunele goale ale politicienilor avizi de recunoaştere, umilinţa a culminat cu aşteptarea de aproximativ 30 de minute, ca Traian Băsescu să apară (după noaptea de insomnie de la Piaţa Universităţii).

În acest timp, într-o atmosferă penibilă dar „înălţătoare" am ascultat frumosul cor bisericesc de la Patriarhie, ca să apară „jupânul", „şeful şefilor" care se scoală mai greu dimineaţa din aburul alcoolului pentru a asista la înmânarea însemnelor patriarhale, Preafericitului Daniel, de către cei mai înalţi ierarhi ai BOR.

Să nu se creadă că a fost linişte în acest timp şi totul a fost normal. Cohorte de securişti şi bodyguarzi au invadat biserica, plimbându-se de colo până dincolo, doar vor descoperi vreun sfânt care mişcă în front!

Unul singur, deşi nu era sfânt a mişcat în front, preşedintele PNŢ-CD Marian Petre Miluţ. Şi pentru asta, nu a fost primit în biserică, deşi el umil servitor al bisericii l-a votat cu smerenie pe preafericitul Daniel şi a făcut câteva fapte de vrednicie pentru care Patriarhul Teoctist - înălţat la Domnul - le-a răsplătit cu Crucea Patriarhală.

Dumnezeu mi-a dat ocazia, prin această umilinţă, să pot să privesc drept şi realist la caracterul unor înalţi ierarhi, slugarnici şi linguşitori faţă de puterea politică, dornică să i se ierte nedreptăţile şi nemerniciile săvârşite ieri, azi şi poate mâine.

Pentru că, a-i aşeza de-a valma pe Traian Băsescu, Nicolae Văcăroiu, funcţia de Preşedinte al Camerei Deputaţilor - reprezentată de Valer Dorneanu şi pe nefericitul Călin Popescu Tăriceanu să primească mesajele de felicitare, alături de Preafericitul Patriarh Daniel, mi se pare o umilinţă pe care BOR nu o merită. S-a pierdut o ocazie unică ca să vedem BOR independentă, demnă şi cu onoarea recuperată. Nu a fost aşa şi probabil va trece mult timp când va fi o a doua şansă. BOR a fost din nou invinsă de securişti şi comunişti, fără ca să fie de această dată ameninţată sau torturată.

Şi aceasta, pur şi simplu pentru că în interiorul său are oameni mici, fricoşi şi dedicaţi unui anumit crez de conservare şi nu unuia de sacrificiu.

Ca umilinţa să fie completă şi ţarul atotputernic de la Bucureşti - Traian Băsescu să-i mai arate o dată Patriarhului Daniel cine este el, s-a ridicat grăbindu-se să-şi îndeplinească obligaţiile de stat, de duminică de la ora 13,00.

Ca să nu fie mai prejos şi a doua funcţie în stat, după ce şi-a rostit discursul comunist şi lipsit de sens, l-a urmat pe Întâiul Stătător al Palatului Cotroceni, pentru una mică la prânz - duminică, combinaţia perfectă fiind whisky cu votcă.

Şi totuşi ceva lipsea din acest teatru al absurdului. Decorarea Noului Patriarh Daniel cu cea mai înaltă distincţie din România pentru „fapte de vrednicie pe care urmează să le facă!" Ce ocazie a ratat Preafericirea Sa Patriarhul României să câştige definitiv poporul român dacă ar fi amânat cel puţin 6 luni acest gest nesincer al Preşedintelui Băsescu, cel care s-a opus construirii Catedralei Mântuirii Neamului pe locul sfinţit de Preafericitul Teoctist!

Din păcate, Preafericitul Nostru Patriarh Daniel nu a avut harul şi puterea să amâne mascarada de la Cotroceni pentru că a crezut că legitimitatea supremă pentru cea mai înaltă poziţie din ierarhia BOR trebuie să fie obţinută de la Preşedinte.

Aceasta este de fapt realitatea crudă, iar securiştii pe care pot să afirm că îi are în interior BOR, nu-l vor lăsa pe Patriarh să păstorească liber sub îndemnul lui Dumnezeu.

Preafericitul Daniel a pierdut bătălia cu securitatea şi comuniştii care au făcut atât de mult rău poporului român.

Neputând să fiu părtaş la această imensă umilinţă care continuă în sânul BOR, declar astăzi, 02 octombrie 2007, că mă retrag din Adunarea Naţională Bisericească, şi aşa cum spunea Majestatea Sa Regele Mihai în minunatul cuvânt rostit cu acest prilej, „mă rog la Domnul pentru buna şi inspirata păstorire a Patriarhului Daniel".